Micile victorii: care sunt ele și de ce e important să le sărbătorim

Mai ții minte când spuneai:

„Doamne, când scap și de asta…?”

Era sesiunea. Era jobul care te consuma. Era o relație care te făcea să te întrebi cât mai poți. Era perioada în care aveai prea multe pe cap și prea puțină energie. Era o problemă despre care erai convinsă că, dacă se rezolvă, în sfârșit o să poți respira.

Și s-a rezolvat.

Apoi a venit următoarea.

Și următoarea.

Iar tu ai mers mai departe.

Poate că acum, dacă te uiți în urmă, nici nu-ți mai amintești toate lucrurile care te făceau atunci să spui „nu mai pot”. Îți amintești doar că au trecut. Ai găsit o soluție, ai învățat și ai luat-o de la capăt.

Dar când ai apucat să te bucuri de toate astea?

De câte ori ai ajuns la capătul unei perioade grele și, în loc să te oprești puțin să-ți spui „bravo, ai reușit”, ai trecut direct la următorul lucru de rezolvat?

Poate că faci asta mai des decât îți dai seama.

Viața are mereu ceva de rezolvat. Un proiect, o factură, o conversație dificilă, o decizie, o grijă pentru cineva drag, un plan care trebuie pus în ordine. Și, printre toate acestea, există lucruri pe care le faci pentru tine și care merită să fie recunoscute și sărbătorite.

Ai pus o limită.

Ai cerut ajutor.

Ai avut curajul să încerci ceva nou.

Te-ai ridicat din pat într-o zi în care ți-a fost foarte greu.

Ai vorbit cu tine cu mai multă blândețe după ce ai greșit.

Ai încercat din nou după o dezamăgire.

Ai ales, pentru prima dată după mult timp, ceva ce îți doreai tu.

Și așa ai început să te iubești pe sine.

Astfel de bătălii nu se văd. Doar tu știi cât ai avut de dus ca să ajungi la ele.

Ce sunt, de fapt, micile victorii?

De cele mai multe ori, recunoaștem mai ușor victoriile care au un rezultat clar, măsurabil. O promovare. Un examen trecut. O casă cumpărată. Un proiect terminat. Un obiectiv atins.

Dar viața ta este plină și de alte reușite.

Cele care se întâmplă în felul în care alegi. În felul în care te porți cu tine. În lucrurile pe care ai curajul să le faci după ce ai trecut prin ceva greu.

Sunt lucruri care poate nu ajung niciodată să fie povestite la o masă cu prietenii. Nu primesc felicitări și nici nu apar în fotografii.

Dar schimbă ceva în tine.

Fiecare dintre ele poate însemna o alegere diferită de cea pe care ai făcut-o până atunci. Dacă ani la rând ai spus „da” din dorința de a nu dezamăgi, acel „da” poate deveni aproape automat. Un „nu” spus cu calm cere să ieși dintr-un răspuns pe care l-ai exersat de nenumărate ori și să construiești unul nou.

La început, alegerea diferită poate să pară inconfortabilă. Ai nevoie să te gândești înainte să răspunzi. Poate apărea vinovăția. Poate te întrebi dacă ai făcut bine. Cu fiecare experiență în care alegi altfel, noul comportament devine însă mai familiar.

Creierul are capacitatea de a se adapta experiențelor repetate. Conexiunile dintre neuroni se pot modifica și consolida pe măsură ce anumite comportamente sunt exersate. De aceea, ceea ce la început cere mult efort poate deveni, în timp, mai natural.

O mică victorie poate fi începutul unui nou drum.

Drumul pe care nu îl mai vezi

Suntem obișnuite să privim înainte.

Ce mai am de făcut?
Ce trebuie să rezolv?
Unde vreau să ajung?
Ce îmi mai lipsește?

Întrebările astea ne ajută să mergem mai departe, dar dacă rămânem mereu acolo, riscăm să nu mai vedem distanța pe care am parcurs-o deja.

Așa că încearcă să privești puțin în urmă.

Cine erai acum cinci ani?

Ce te speria?

Ce acceptai?

Ce nu știai încă despre tine?

Ce faci astăzi cu mai multă ușurință?

Răspunsul tău spune multe despre cât de mult ai crescut.

Schimbările importante rareori vin toate într-o singură zi. Se adună în timp, din decizii mici, din încercări, din greșeli, din zile bune și zile în care ai făcut doar cât ai putut.

Tocmai pentru că se produc treptat, aceste schimbări ne scapă. Ne raportăm aproape exclusiv la ziua de ieri, iar între ieri și azi diferența este aproape imposibil de observat. Abia când pui alături două momente îndepărtate, devine vizibilă amploarea transformării.

Și mai există ceva: memoria nu funcționează ca o arhivă fidelă a trecutului. Atunci când ne amintim o perioadă, o reconstruim din perspectiva prezentului. Iar faptul că ai depășit deja un moment dificil poate schimba felul în care îți amintești cât de greu a fost.

Poate că astăzi spui: „Până la urmă, am trecut peste.”

Dar cea care erai atunci nu știa asta.

Pentru ea, problema era încă acolo. Frica era reală. Nopțile nedormite erau reale. Îndoiala era reală.

Merită să-ți amintești și asta. Și să-i acorzi femeii care ai fost creditul cuvenit.

Mintea caută ce mai este de rezolvat

Tendința de a trece repede peste ce a mers bine are o explicație.

Mintea noastră este foarte atentă la lucrurile care necesită o reacție. Un pericol trebuie observat. O problemă trebuie rezolvată. O sarcină neterminată rămâne activă în minte și ne poate reveni iar și iar în atenție.

De aceea, ceea ce merge prost ne poate ocupa atât de mult spațiu.

O conversație care nu a ieșit bine. Un lucru pe care l-ai uitat. O problemă pe care nu știi cum să o rezolvi. O greșeală pe care o repeți în minte înainte să adormi.

În schimb, ceea ce merge bine se poate transforma foarte repede în normalitate.

Ai primit vestea bună. Te-ai bucurat. A doua zi, viața continuă.

Ai terminat proiectul. Te-ai simțit ușurată. Apoi apare următorul.

Ai reușit ceva ce îți doreai de mult. După câteva zile, începi să te obișnuiești cu noua realitate.

Asta face ca problemele să rămână mai ușor în centrul atenției, în timp ce reușitele au nevoie de puțin spațiu și de atenție pentru a fi observate.

De aceea, e important să îți oferi timp să le recunoști și să îți dai voie să te bucuri de ele. 

Când îți vezi progresul, începi să te vezi altfel

Când ai trecut printr-o situație dificilă și ai reușit să o gestionezi, rămâi cu mai mult decât rezultatul.

Rămâi cu experiența că ai putut.

Iar experiențele de acest fel se adună.

Prima dată când spui „nu” poate fi foarte greu. Prima dată când ceri ajutor poate veni cu teamă. Prima dată când încerci din nou după o dezamăgire poate să doară.

Dar după ce ai făcut-o, ai o dovadă concretă despre tine.

Ai putut.

Data viitoare, pornești cu această experiență în spate.

Încrederea în propriile resurse se construiește și din astfel de momente. Încurajările celorlalți ajută, însă cea mai solidă încredere vine din ceea ce ai trăit și ai reușit cu propriile forțe.

De aceea merită să te oprești.

Să nu treci imediat peste o reușită.

Să te bucuri de ea.

Să îi spui unei persoane dragi.

Să o notezi undeva.

Să îți faci o fotografie în ziua aceea.

Sau pur și simplu să stai câteva secunde cu gândul:

„Da. Am făcut asta.”

Când îi acorzi atenție, o reușită nu mai rămâne doar un lucru bifat. Devine o experiență pe care o poți păstra și la care te poți întoarce.

Bucuria merită și ea puțin timp.

Poți să o savurezi, să o povestești, să o retrăiești. Poți să îi dai voie să fie mai mult decât o pauză de câteva secunde între două lucruri de făcut.

Pentru că și lucrurile bune au nevoie de spațiu ca să fie simțite.

Păstrează-ți câteva repere

Memoria noastră nu păstrează doar fapte, păstrează și asocieri.

Un miros te poate duce instantaneu într-o vacanță. O melodie te poate întoarce într-o anumită perioadă. O fotografie poate aduce înapoi o zi despre care aproape uitaseși.

Și obiectele pot deveni astfel de repere.

Poate că unele momente merită să aibă un lucru al lor. O fotografie. O scrisoare. Un obiect. O bijuterie.

Ceva care să rămână legat de o perioadă din viața ta și pe care să îl poți purta mai departe.

Poți alege o bijuterie pentru o reușită pe care ai muncit mult să o obții. Pentru o decizie pe care ai avut nevoie de curaj să o iei. Pentru începutul unui capitol nou.

Și de fiecare dată când o vei purta, povestea va fi acolo.

Poate că într-o zi vei uita detaliile. Vei uita cât de greu ți-a fost. Vei uita câte îndoieli ai avut.

Dar vei putea să te uiți la bijuteria aceea și să îți amintești:

„A fost o perioadă grea. Și am trecut prin ea.”

La Teratai, credem în femeile care înfloresc în propriul lor ritm și în toate versiunile lor care se construiesc pe parcurs. De aceea, ne place să privim bijuteriile ca pe mici repere sau ancore ale unor momente importante, ale unor alegeri curajoase și ale femeii care devii.

Așa că, înainte să te întrebi care este următorul lucru pe care trebuie să îl rezolvi, oprește-te puțin și privește cât de departe ai ajuns. 

O victorie rămâne o victorie. 🤍

Să te bucuri de fiecare mică victorie înseamnă să recunoști că, indiferent cât de mic pare pasul, încerci, mergi înainte și faci progrese.

Alege cum te sărbătorești.