La vârsta de 50 ani, Franz Kafka (1883 – 1924) care nu s-a căsătorit niciodată și nu a avut copii, se plimba prin Parcul Berlin, când a întâlnit o fetiță care plângea pentru că își pierduse păpușa preferată.
Ea și Kafka au început să caute de zor păpușa, dar fără suscces. Kafka i-a propus fetiței să se întâlnească și a doua zi, să continue căutările.
A doua zi, când încă nu au găsit păpușa, Kafa i-a dat fetiței o “scrisoare scrisă de păpușă” care spunea: “Te rog să nu plângi, am plecat într-o călătorie să văd lumea. Îți vor scrie despre aventurile mele!”
Așa începe o poveste frumoasă care va continua pentru tot restul vieții lui Kafka. Au continuat să se întâlnească, iar în timpul regăsirilor, Kafka îi citea fetiței scrisorile primite de la păpușă, pline de aventuri și tot felul de conversații pe care fetița le considera adorabile. În cele din urmă, Kafka i-a adus înapoi păpușa – cumpărase una nouă și a spus că păpușa s-a întors înapoi în Berlin.
“Dar nu arată deloc ca păpușa mea” spune fetița. Kafka îi dădu o altă scrisoare, în care păpușa scria: “Călătoriile mele m-au schimbat”. Fetița a sărutat noua păpușă, și a dus-o acasă fericită. Un an mai târziu, Kafka a murit.
Câțiva ani mai târziu, fetița acum crescută într-o doamnă, a găsit din întâmplare o scrisoare în păpușă. În micuțul mesaj, Kafka scria:
“Tot ce iubești va fi probabil pierdut, dar în cele din urmă iubirea va reveni într-un alt mod”
Povestea am regăsit-o zilele acestea pe pagina unui psiholog francez. O poveste emoționantă care a făcut ulterior și subiectul unei cărți (Kafka și păpușa călătoare, de Jordi Sierra i Fabra). O poveste veche care și-a făcut totuși drum și loc printre multele știri nefericite din zilele acestea legate de Coronavirus.
Aceasta cred este puterea cuvintelor și a emoțiilor, a speranței și a dragostei – de a găsi mereu o modalitate să străbată, să însenineze, să bucure.
O poveste aparent copilărească dar cu o mare lecție – de a învăța să treci prin momente grele, să continui să speri, să crezi în magie. O lecție valoroasă despre vindecare, doliu, durere, despre pierderi dificilă care te poartă însă mereu mai departe – căci chiar dacă vei fi pierdut în viață lucruri, într-o formă sau alta, tot ce iubești se va întoarce mereu la tine”.
Să ne fie bine.
Wear Joy!
