Vulnerabilitatea este dificilă.
Să-ți simți emoțiile din plin pare să încurce viața. Te încetinesc, te fac să te îndoiești, te expun batjocurii și provoacă durere. A îmbrățișa emoțiile sună grozav în teorie, dar pare fragil în practică.
Și totuși, vreau să demonstrăm că a-ți asuma vulnerabilitatea este adevărata forță.
“Vulnerabilitatea înseamnă să-ți spui adevărul, chiar și atunci când este înfricoșător.” -Joe Hudson
Cine este cu adevărat mai curajos: cel care își permite să simtă sau cel care fuge imediat ce o emoție se apropie prea mult?
Cel îndeajuns de puternic să ducă întreaga greutate a experienței sale emoționale, sau cel atât de fragil încât trebuie să o suprime?
“Fără vulnerabilitate nu există curaj. Dacă nu există incertitudine, risc, expunere, nu ești curajos, pentru că nu ai nimic de pierdut.” – Brené Brown
Suntem atât de iuti să lăudăm suprimarea ca fiind o dovadă de forță. O numim control, disciplină, ne prefacem că detașarea emoțională este un semn de maturitate.
Dar a-ți trăi viața pe deplin înseamnă să simți ce se întâmplă, nu doar să proitectezi o stare de calm în timp ce ceva în interiorul tău se rupe în tăcere.
Inamicul aici este stoicismul toxic. Nu cel bazat pe reflecție, ci cel golit de sens, care răsplătește închiderea emoțională, care te învață să fii mândru de cât de puțin simți, ca și cum reținerea ar fi același lucru cu reziliența.
Frica transformă lumea interioară intr-un câmp minat
Frica de vulnerabilitate îți transformă lumea interioară într-un câmp minat. Te învață să tratezi emoțiile ca pe amenințări, așa că te furișezi prin viață, încercând să nu declanșezi nimic. Ești mândru de controlul tău, dar devii din ce în ce mai deconectat de viața din jur.
Aceasta nu este tărie, ci evitare rebranduită.
“Reziliența nu este ceea ce cred majoritatea oamenilor. Nu înseamnă să nu simți durerea sau să fii imun la provocări sau eșecuri. Nu înseamnă oameni care își suprimă sau ignoră sentimentele. Reziliența înseamnă oameni care își simt emoțiile foarte profund. Dar sunt capabili să acționeze, în ciuda lor, în interesul lor superior.” – Mark Manson
Greșeala comună, mai ales printre oamenii de succes, este să creadă că vulnerabilitatea este o slăbiciune. Dar vulnerabilitatea înseamnă să-ți fie frică să-ți spui adevărul și totuși să o faci.
Este alegerea prezenței înaintea protecției. Este dorința de a fi văzut, chiar și atunci când ceea ce este vizibil nu este ordonat, filtrat sau finisat.
Imaginează-ți două persoane care primesc o veste proastă. Uneia îi tremură mâinile și îi dau lacrimile. Fața celuilalt devine goală, maxilarul încleștat, iar mai târziu în acea noapte bea trei pahare, dând scroll pe telefon, nesimțind nimic. Care este cu adevărat mai puternic – cel care își poate arăta emoțiile sau cel care trebuie să fugă de ele?
Slăbiciunea este să te prefaci că nu simți. Forța este să simți profund și să rămâi deschis oricum.
Rămâi deschisă ca o floare de lotus!
Acest spațiu este pentru tine.
Alături de echipa de psihologi și psihoterapeuți de la hub-ul IRENIC, am creat o serie de articole menite să fie nu doar lecturi, ci instrumente de lucru pentru sufletul tău. Este modul nostru de recunoștință, de a da înapoi celor care aleg să își poarte viața, personalitatea, sufletul și mândria de a fi femei.
Vom demonta mituri, vom explora acele colțuri ale psihicului tău pe care ai ezitat să le atingi și îți vom oferi perspective validate științific despre cum arată cu adevărat dezvoltarea personală și călătoria proprie.
Nu este vorba despre a deveni mai bună, ci despre a deveni mai mult din cine ești deja.
Pregătește-te să îmbrățișezi curajul vulnerabilității, să negociezi relațiile de putere și să îți rescrii povestea despre succes și eșec.
#FemeiaTERATAI & IRENIC.
